IA - POARTĂ SPRE NEMURIRE

24 IUNIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI

AdorabilĂ , frumoasĂ, inegalabilĂ, valoroasĂ, plinĂ de istorie și plină de....Românie, un tezaur, o bogație, o feminitate, o filozofie de viata, o senzualitate fara vulgaritate, o bucurie si o eleganță fără vârstă, o poveste, o unicitate, un triunf al răbdarii îmbrățișat de iubire, o impunatoare migală și maestuozitate, o mândrie feminină, o bucurie vrăjită, o dependență de frumos și migălos, aceasta este definiția Ta, Preaminunata IE POPULARĂ!  

Ozana Barabancea

 

  

 

 

  

  

  

 

 

  

  

Fotografii din cartea
Doina Dobreanu, Cusături artistice din Subcetate-Mureș (Harghita), 2008

Tot mai mult este îndemnată ziua înspre regăsirea spiritualităţii tradiţionale. Constantin Noica prefigura timpul acesta, al căutării şi aflării de sine, ca fiind unul de purgatoriu. Între demersurile ce antrenează acest câmp ideatic, vă semnalăm cartea profesoarei Doina Dobreranu, Cusături artistice din Subcetate-Mureş (Harghita), 2008.

Ab initio, autoarea ne invită să-i fim interlocutori. Citind argumentele şi privind un amplu material expoziţional, cunoscând, astfel, cu precădere, specificitatea patrimoniului tradiţional din zona etnografică a Mureşului Superior, interlocutorul va urma şi împărtăşirea din lumina acestuia. Localităţi ca Sărmaş, Gălăuţaş, Topliţa, sau cele din preajma Călimanilor şi Giurgeului, Bilbor, Corbu, Tulgheş, rânduiesc o topografie spirituală de reverberaţie, în care autoarea detaşează, ca axix, localitatea Subcetate de Mureş.

Se ilustrezi date din destinul cultural al unui sat transilvănean nu pare, la prima vedere, o întreprindere anevoioasă. Felul în care îşi prefigurează profesoara Doina Dobreanu cercetarea este, în schimb, unul anevoios, de durată, circumscriind subiectul într-unul generos panoramic de istorie şi cultură, cu temeinicia profesorului şi pasiunea colecţionarului. Căci, o bogată colecţie personală stă la baza scrierii acestei cărţi. Colecţionarul, lămurit asupra valorii cusăturilor ce înfrumuseţează vestimentaţia şi interiorul ţărănesc, depune mărturie de credinţă, prin pagina de carte, întru neştergerea acestora şi, mai departe, întru instituirea lor în certitudini de supravieţuire identitară. Aceasta fiind miza cărţii, autoarea recurge la acurateţea cuvântului şi limpedele iconografic, ştiind că aşa, cuvântul şi imaginea, pot fi lămuritoare. Sunt prezentate obiecte de vestimentaţie, cămăşi, poale, brâie, prigitori, şurţuri, sumane, cioareci şi obiecte de interior, lipideie, verinci, ştergare, perdele, feţe de masă şi de pernă, din secolul al XX-lea, unele chiar din anul 1900, altele din anii 1920, 1940, 1950 sau 1965, etalând subtilitatea şi frumuseţea cromatică, diversitatea şi fineţea punctelor de cusătură şi a motivelor, unicitatea lor etnoartistică, legătura de sfinţenie dintre universul de viaţă al creatorului şi arta sa. Autoarea ne edifică asupra permanenţei în care veşmântul spiritului trece în  veşmântul trupului, cămaşa sau verinca având nu doar formă şi ornamentică, ci prin acestea, semne ale cumpătării, bunei-cuviinţe, fricii de Dumnezeu ş.a.m.d.

Este o carte convingătoare, scrisă cu temeinicia studiului ştiinţific, cu bucuria descifrării depline a subiectului, dar şi cu litera de rară sensibilitate a jurământului; tocmai pentru că personajul cărţii este satul natal al autoarei şi locul în care Domnia Sa şi-a înrămurat biografia profesională.

Este o carte-muzeu (cu o vădită abilitate a expunerii) şi o pledoarie pentru amenajarea unor case-muzeu în localităţile rurale, cu deschideri vii înspre cunoaştere (şi reflecţie!), menite să pună în dialog generaţii, conştiente de valoarea spiritualităţii arhaice şi de actualizarea ei.

Cartea profesoarei Doina Dobreanu se înscrie în seria restituirilor culturale fundamentate pe o documentare amănunţită, pentru a însemna aport bibliografic, în ceea ce istoricul Camil Mureşan numea „reabilitarea unei istorii, multă vreme marginalizată”.     

                                                    Dl.  VALENTIN MARICA

În emisiunea „Vitralii”, la Radio Târgu-Mureş, sept.2008

   

Pentru a ne regăsi identitatea , uneori ne întoarcem la creaţia populară, la tradiţii şi la obiceiuri. Doamna profesoară Doiniţa Dobrean o face cu migală, insistent, zi de zi, conştientă că şi aceste valori sunt supuse petrecerii timpului. Şi-a dedicat o parte din munca ei descoperirii, conservării şi expunerii acestor valori. Se prea poate să fie ultimul bastion în faţa năvălirii altor „valori” şi a globalizării.

Tezaurul adunat de doamna profesoară de-a lungul câtorva decenii cuprinde nestemate cristalizate de veacuri şi ieşite la lumină din minţile, sufletele şi mâinile trudite ale româncelor din Subcetate. Martore a câte vise şi speranţe sunt aceste cusături! Câte poveşti şi oftaturi vor fi auzit! Dar câte cântece! Câte lacrimi şi dureri vor fi ascuns! E un mister cum a putut răzbi peste vreme atâta mărturie a unei  consistenţe spirituale exemplare pe cursul Mureşului Superior.

Este în crâmpeiele acestea de spiritualitate românească atâta mărturie de viaţă care şi-a urzit calea prin istorie doar cu acul şi cu firul în infinite împunsături. Nestematele acestea sunt realizate din linii, forme şi culori după veac, după anotimpuri şi dup etatea purtătorului sau a purtătoarei.

Regăsim aici perfecţiunea geometrică a aspiraţiei acestui neam spre ideal, universal şi Dumnezeire, regăsim aici toate florile şi frunzele anotimpului renaşterii, aspiraţia solară şi florală a verii, galbenul şi auriul toamnelor şi albul iernilor lungi şi aspre din Subcetate. În alte cusături întâlnim albastrul din albastrul ochilor sau al cerului, verdele brazilor şi al dealurilor, galbenul holdelor în pârgă şi iar albastrul cristalin al Mureşului.

Cămăşile sunt albe şi înflorate, mai vesele, ca sufletele fetelor şi femeilor care le poartă, iar „prigitorile” sunt ţesute în culori închise pe potriva trupului pământean şi a celeilalte veşnicii a noastre.

Da, e firesc să apărăm aceste valori. Ele stau la temelia neamului ca munţii neclintiţi. 

                                                    Profesor  IOAN CUTLAC 

 

  

        Astăzi, 24 iunie 2014, de ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI, varvizence de pretutindeni au îmbrăcat iile duse în lume de „acasă”. 
         Bravo, varvigencelor!! Sunteti la inaltime. Asa va vreau!

 

 

Mândre-s varvigencele,

Ca și vara florile!